E vară și e toropeală. Aerul e fierbinte și totul în jur e numai liniște. Sufocat de arșița aceasta și de tăcerea adâncă a verii, mă transform încet în anxietate pură. Tânjesc după cântecul tulburător al greierilor din toiul nopții reci, deoarece acesta îndulcește totul. Dar noaptea este încă departe.
Așadar, „State Of My Anxiety” mă poartă pe valuri de angoasă, nostalgie și confuzie. O transformare ce nu poate fi deslușită, dar pe care o invit cu plăcere. Mă detașez de propriul trup și plutesc în neantul cosmic. Caut un pulsar ca să îmi pot sincroniza pulsațiile mentale cu cele extrem de precise ale sale, pentru ca timpul să nu mă mai sufoce cu suferință și nepăsare.
Devin „The Observer”. Pentru că vreau să am parte de singurătatea absolută. Cea pe care doar vidul spațiului mi-o poate oferi. Acolo nu se mai aud țipetele oamenilor care mă cunosc, acolo nu există frică sau ipocrizie. Doar tăcerea de care am nevoie. Dar anxietatea nu mă părăsește. Crește în intensitate. Ritmul chitarelor și al tobelor o injectează fără încetare în fiecare părticică a trupului meu.
„Unfolding The Blind” este chemarea unei incertitudini existențiale. Fragilitatea umană se ciocnește doar de fragilitatea timpului, iar rezultatul este un frumos ceas din porțelan, al cărui ticăit mi se pare că l-am auzit dintotdeauna.
„59 Seconds” până când ticăitul încetează. Timpul este o pierdere de timp. Timpul este cel care mi-a înlocuit sângele din vene cu anxietatea pură. Acum, chiar și ceasul redă ritmul chitarei anxioase. Fug încontinuu, fără oprire, spre mijlocul societății. Nu mai suport singurătatea și durerea.
„NOMA” este povestea societății care ne hrănește doar cu anxietate. Dar cum aceasta este sângele dădător de viață, societatea nu are încotro. Mă plimb pe străzile scăldate în căldura dogoritoare a unui zeu muritor. Uneori, chiar vreau să scap de venin și violență.
Ce încântare când totul este clar. „Clear Eyed” invită acea claritate necruțătoare care oferă fie speranță, fie resemnare. Vreau un strop de speranță cât o picătură de plasmă desprinsă de pe un magnetar. Dar nimic nu poate fi clintit dintr-un magnetar. Așa și eu sunt imuabil, iar anxietatea din vene nu poate fi înlocuită cu nimic.
Noaptea a venit, dar greierii au murit de mult. Tăcerea eternă, lipsită de orice lumină, s-a așternut peste tot.
