© Numărul Trei
Prima zi a festivalului Stray Lights, care se desfășoară în Control Club, a început cu o discuție despre scena muzicală cu Adrian Despot, urmată de o sesiune de audiție muzicală. Pentru pasionații de viniluri, cei de la Bazar de Muzică au fost prezenți în Control cu o selecție interesantă de discuri. La ora opt fix, trupa brașoveană Black Water a urcat pe scenă.
A fost prima dată când i-am văzut live pe cei de la Black Water. Un trio interesant al cărui stil reprezintă un mix de synth-pop și new wave. Vocea Ancăi Otescu are valențe hipnotice și pătrunzătoare, potențate de basul cărnos și solid, care, de asemenea, a reușit să compenseze pe deplin lipsa tobelor.
Chitara și elementele synth completau fondul sonor expansiv, pe alocuri oniric, pe alocuri melancolic. Cei trei au interpretat piese de pe EP-ul Safe From Reality, lansat în 2024, precum „Lullaby” sau „Geiko”, dar și un cover al piesei Cocteau Twins, „Heaven or Las Vegas”, care s-a integrat firesc în estetica sonoră a concertului. În pofida orei timpurii și a publicului încă răsfirat prin sală, Black Water a reușit să creeze o atmosferă intimă și captivantă.
© Numărul Trei
După o scurtă pauză, au urcat pe scenă cei de la Orkid. Chitaristul și solistul trupei, Vlad Ilicevici, este și organizatorul acestui festival. El a pus bazele Stray Lights în 2019 cu scopul de a crea o comunitate de trupe care să se susțină reciproc. După întreruperea provocată de pandemie, inițiativa a fost relansată și reunește astăzi peste douăzeci de trupe din întreaga țară, fiecare cu propriul stil și propriul mesaj.
Orkid a ajuns să fie unul dintre cele mai constante și interesante proiecte alternative ale ultimului deceniu. Plecând de la shoegaze și post-rock, trioul bucureștean construiește piese intense, în care zgomotul și melodia coexistă într-un echilibru fragil, iar versurile, adesea marcate de anxietate, alienare și căutare personală, transmit mesaje puternice care nu pot fi ignorate.
De altfel, un lucru pe care l-am apreciat la Vlad în această seară a fost modul direct și sincer în care s-a adresat publicului. Într-o lume dominată de ură și frustrare vărsate pe rețelele de socializare, a vorbi deschis despre propriile emoții și slăbiciuni este cu adevărat un act de curaj.
Amestecul de pasaje melodice, specifice sensibilității post-rock, și izbucniri sonore aspre și abrazive a creat o tensiune permanentă între lumină și întuneric, între delicatețe și brutalitate. Cele două forțe nu s-au aflat în echilibru, ci într-o balanță ale cărei brațe se înclinau când spre lumina pură a momentelor contemplative, când spre abisuri sonore dense și sufocante. Întreaga mișcare a fost animată de o vervă pasională autentică, care nu a lăsat loc analizei sau judecății, ci doar trăirii directe a fiecărei oscilații dintre lumină și întuneric.
© Numărul Trei
Cei de la The Murder Capital au închis prima seară a festivalului cu un concert aflat permanent între vulnerabilitate și furie. Solistul trupei, James McGovern, a urcat pe scenă purtând ochelari de soare care îi ascundeau privirea, de parcă ar fi avut nevoie, măcar pentru început, de o cortină între sine și public. Dincolo de ea au rămas doar versurile și tot ceea ce acestea poartă cu sine: reflecții despre pierdere, identitate și vulnerabilitate, dar și despre război și ură.
Cei cinci irlandezi și-au început concertul cu o energie intensă și o tensiune palpabilă, care s-au transmis imediat în sală. Într-unul dintre puținele momente de respiro ale serii, McGovern a scandat „Free, free”, iar publicul i-a răspuns spontan, aproape instinctiv, cu „Palestine”.
The Murder Capital a avut, de asemenea, momente pline de emoție și introspecție, care au alternat cu secvențe sonore mai abrazive, susținute de linii de bas apăsătoare și de vocea tot mai răgușită și tăioasă a lui James.
© Numărul Trei
Între melancolia celor de la Black Water, sinceritatea dezarmantă a celor de la Orkid și intensitatea celor de la The Murder Capital, prima zi a Stray Lights Festival s-a încheiat lăsând în urmă mai multe întrebări decât răspunsuri. Și poate că tocmai de asta avem nevoie.
