Problema persistentă care apare atunci când, scriind despre o reprezentație muzicală, ilustrezi terțiar ceea ce a fost ilustrat secundar pe ecranul minții tale primare și nu încerci o simplă trecere în revistă de tipul unui buletin meteorologic (sau buletin de identitate), este că există numai un număr limitat de idei personale pe care le poți invoca. Avem de-a face cu finitudinea sinelui singular, izgonit din Edenul variabilității genetice. (Omul: repetiția exasperantă a unei imagini obsesive, care nici măcar nu prea există. „A nu prea exista” – condiția umană. Animals As Leaders mi-a transmis aceste esențe de adevăruri.) Astfel, privirile tale ajung să reprezinte, dincolo de un anumit punct, doar rugăciuni adresate celor de pe scenă – îi implori să-ți împrumute noi idei din ideile lor, astfel încât să poți deveni, temporar, minte din mintea lor în trup din trupul tău. Kilometru din kilometric. Metric, biometric, imperial, imperiu.
Pentru mine, conform așteptărilor mele extrem de precise (prevăd cu exactitate viitorul deja aproape derulat – aproape, aproape) Animals As Leaders a reprezentat punctul culminant al evenimentului Rockstadt Extreme Fest. Din această poziție de dominație necontestată, formația a afișat o expansivă generozitate față de împărtășirea ideilor către noi, nevoiașii din fața scenei, pentru că, până la urmă, muzicienii care alcătuiesc acest gigantic concept (ANIMALS AS LEADERS) nici măcar nu mai cântă (nu este suficient timp pentru cântat), ci incinerează idei cu un randament alarmant. Se construiește un crematoriu al minții, la rândul său incinerat. Cenușa este benzină. Animals As Leaders se debarasează neîntrerupt de idei cu o densitate atât de ridicată, încât alții ar fi ales, pe bună dreptate, să le dilueze, trăind vieți întregi din flamura lor reciclată – respectivele idei sunt arse în intervale de timp care nici măcar nu pot fi descrise, teoretizate, menționate (nu este suficient timp pentru nimic din toate acestea). Macro-idei sunt forțate, clandestin, să trăiască în lumea probabilistică a particulelor. Nici nu știu dacă se poate spune că Animals As Leaders cântă o muzică propriu-zis „instrumentală”; nu este suficient timp pentru a rosti cuvântul „instrumental” sau pentru a constata lipsa unei dimensiuni vocale; straturile de beton se usucă înainte de a fi fost așternute.
Animals As Leaders și-a parcat betoniera pe scenă și a început să clădească. În spatele scenei, soarele cobora precum o marionetă cosmică flască, dar s-ar fi putut ridica înapoi către vârful bolții, la fel de bine, oricând, dacă Animals As Leaders i-ar fi ordonat. Animals As Leaders: asasini de idei, zdrobind în continuu idei masive cât realități întregi, doar pentru a face loc cât mai repede altor idei care trebuie să existe, copleșitor. Fiecare notă este armătura unei stele neutronice. Artă cu premeditare; condamnări vopsite în patternuri care alternează albul și Dumnezeul închis. Mă aștept ca traiectoria soarelui ceresc să fie de fapt controlată de un anumit punct specific de pe griful uneia dintre cele două vaste chitare (nu este suficient timp pentru bas). Din unghiul ce-mi este rezervat, Tosin Abasi și astrul din spatele său se contopesc. Erau contopiți deja, oricum, dinainte de răsărit.
Chitarele acestea au fost nevoite să-și dezvolte propria musculatură; observăm cum se încordează tangibil, după fiecare colț nebănuit (nu este suficient timp pentru a bănui) de dispozitiv muzical. Chitare cu mușchi. Neclintire și încordare în consubstanțialitate. Animals As Leaders l-a creat pe Dumnezeu, ca acesta să poată crea Animals As Leaders. Lanțurile se târăsc precum șerpii, iar șerpii depun mere.
În ceea ce mă privește, asediul inteligenței artificiale – ca instrument de distrugere culturală în masă – este cel mai vizibil, în stadiul actual de integrare prin dezintegrare, în planul optic. Zăresc tot mai des afișe pentru evenimente pretins respectabile, realizate rudimentar de cele mai superficiale procese digitale automatizate. Fără a fi nevoie de investigații suplimentare privind elementele specifice care dezvăluie proveniența lor vădit non-umană, aceste creații ne urlă în față, intuitiv, disprețuitor și, mai sfidător decât orice altceva, inconștient. Dar, totodată, nu urlă absolut nimic. Zace în ele ceva înfiorător de plat și unidimensional, care nu știe cum să respire și cum să se încordeze. Aceste creații reprezintă doar media unor impresii sintetice, oglinda care ne dezvăluie tot ce este mai banal în natura umană – ele nu vor părăsi niciodată culmea matematică a realității interpretate. Aceste creații se joacă de-a realitatea. Care este totuși legătura ultimelor fraze cu subiectul acestui text? În primul rând, cititorul Numărului Trei ar trebui să știe că refuzăm să ne lăsăm încorsetați de tiparele semnificației – noi suntem cei care îi dictează semnificației ce vrem să semnifice. Semnificația noastră este una domestică, docilă. În al doilea rând, iată conexiunea: Animals As Leaders întruchipează cu exactitate acel inefabil, arbitrar și imposibil de sistematizat element uman pe care inteligența artificială nu îl va putea deprinde niciodată, chiar dacă îl va reda cu fidelitate supraumană – ideea care arde o singură dată, știind că nu se va mai întoarce niciodată. Rebeliunea inteligenței naturale.
Animals As Leaders oferă ședințe de spiritism pentru trezirea din moarte a propriului spirit. De ne-am trezi toți animale…
„It’s like looking at the world from an animal’s perspective. […] A lot of what we do is completely removed from the fact that we’re all essentially animals.”1
- Bobby Allyn, „Q&A: Animals as Leaders”, Washington City Paper, 09.02.2009, https://washingtoncitypaper.com/article/439463/qa-animals-as-leaders/, accesat în data de 05.08.2026. ↩︎
