Dark Bombastic Evening 12 se va desfășura la Spațiile RYMA din Alba Iulia, în perioada 12-15 august 2026. În pregătirea și anticiparea acestui eveniment remarcabil, vă invităm să parcurgeți o serie de recomandări muzicale desprinse din lineup. Astăzi, călătorim alături de Kwoon – Odyssey.
Kwoon, o apariție post-rock din Franța, va urca pe scena Dark Bombastic Evening în ziua de joi, 13 august. Puteți consulta aici programul pe zile.
„Leviathan”. Sunetele distructive ale unui monstru se propagă rapid și brutal. Răul este prezent pretutindeni, chiar și în această odisee franceză. Orice pas pe acest pământ misterios și enorm pentru mamiferele bipede evoluate poate duce la reverie, în cel mai frumos paradis, sau la o luciditate extremă, în care corpul este conștient până la paroxism de durerea pricinuită de monstrul numit entropie și timp.
„King of Sea”. Cu miliarde de ani în urmă, am părăsit pântecele mamei-planete, doar pentru a ne întoarce la ea, mânați de dorința mistuitoare, atât de specifică oamenilor, de a explora totul. Ca o sirenă din adâncuri, vocea Élisabetăi ne cheamă spre necunoscut. Dar, oricât de dulce este acest necunoscut, teama că vom muri, că ne vom dizolva în apele albastre și reci ale mării, ne oprește să ne abandonăm acestui cântec îmbietor. În schimb, ne întrebăm și spunem:
„Will I be alive, will I be alive? Oh darkness, please throw me on the shore”
„White Angels”. Călătoria continuă și căutăm să fugim din brațele atotcuprinzătoare ale mamei-planete. Dorim să zburăm în înaltul cerului, dincolo de cer, dincolo de tot ceea ce este vizibil sau posibil. Și, desigur, de ce nu ar fi posibil, mai ales că imaginația, curajul și ingeniozitatea umanității ne pot purta departe, tot mai departe:
„You see, I can fly I'm not scared We're not scared Free We're so far So far”
„Life”. Ca în orice călătorie, avem nevoie de o pauză. Avem nevoie de un respiro și, oriunde ne-am afla, nu putem să nu ne gândim la propria viață. La cine suntem, la ceea ce am reușit să facem și la momentele în care am eșuat, în care tot ce am construit s-a năruit. Și, în cele din urmă, ajungem să ne gândim la ceea ce am putea face pentru a repara totul.
„Don't change your thoughts
You are! We are!
No chains, no stop
We are! We are!
No pain, no laws
We're Gods! We are!
No cage, just love
We are! We are!”
Dacă am șterge orice element social și cultural, ce ar mai fi viața? Pentru mine? Dar pentru tine? Este oare viața tăcere, plăcere, virtute și, într-adevăr, doar dragoste? Și nici nu știu dacă avem nevoie de lucruri sau de un sens măreț, demn de cărțile de istorie. Nu știu nici dacă avem nevoie de viteză, competiție și zgomot. Tu ai nevoie?
„Blackstar”. Curiozitatea este un virus ce a luat naștere odată cu Universul. Întregul Univers este infectat de curiozitate. Și destinul inexorabil al omului este să fie curios și să cerceteze neîncetat, de multe ori cu prețul vieții sale. Totuși, sunt unii care au reușit să transforme această infecție într-un motor suficient de puternic pentru a-i duce la Lună. Tu ce poți crea modelând această infecție primordială?
„Last Paradise”. Senzația că totul se năruiește în timp ce Moartea cântă la orgă pe fundal este tot mai puternică. Tobele războiului se aud tot mai tare și, paralizați de teama stropită de sânge nevinovat, reflectăm la trecut:
„And that day, I saw the world
Burning in the past, smoking in the future
In my dreams, there were liars
Giving us the pills and building all our graves”
Și, totuși, ne așteaptă viitorul.
„Jayne”. În vâltoarea gândurilor și emoțiilor ce ne-au învăluit precum pânza unui păianjen care își prinde prada, tot ea este cea către care gândurile ne duc inevitabil. Îngenunchem, frânți și triști, pentru că știm că iubirea este celălalt virus primordial pe care Universul l-a conceput.
„Wolves”. Deseori, fugim ca să găsim alinare, sens și uitare. Ca lupii, urlăm pentru a ne purifica cât mai mult de ceea ce Universul a zămislit în noi. Și urlăm, și urlăm, în zadar, la unison sau solitari. Și urlăm, și urlăm…
„Youth”. Când a fugi, a cumpăra, a ne anestezia simțurile, a urî și a face rău nu ne mai poate aduce mult dorita alinare, mai există totuși nostalgia.
„I woke up that day and found a ticket to the past
I'm leaving today into these pictures on my wall”
Să fugim în cotloanele întunecate ale memoriei este poate cel mai sublim gest cu putință atunci când prezentul ne taie cu cea mai ascuțită lamă din lume, îmbibată în otrava ancestrală a urii, lăcomiei și egoismului, și ne face sângele să ardă. Când totul devine insuportabil, ne amintim ca să supraviețuim.
„Oh, I was dreaming
Of old good times, old good times
When the grass was green
And we climbed
And we climbed the trees to catch the Sun”
„Fisherman”. Viața și experiențele fiecărui om de pe această planetă sunt ori ridicate la rang de artă, ori sunt considerate a fi cel mai banal lucru din Univers. Nu știu de ce oscilăm între aceste extreme, dar poate că ar trebui să facem eforturi – din nou? – pentru a descoperi și a înțelege ce mai înseamnă astăzi să fii om și care mai este valoarea unei vieți umane.
„Nestadio”. Liniștește-ți mintea. Și glasul. Doar stai și ascultă.
„Keep on Dreaming”. Călătoria e aproape gata. Niciodată spiritul uman nu e mai zdrobit decât atunci când o călătorie se sfârșește și trebuie doar să existăm. Nu știu de ce ne este frică doar să existăm, fără să fugim într-o direcție sau alta. Oare capacitatea de a supraviețui și, apoi, doar de a contempla, fără să zburăm sau să descoperim, nu există în niciun om de pe acest pământ?
„Oh, I hear your calling in the night
And the day, and the day
Oh, keep on dreaming in the night
And the day, and the day”
