Dark Bombastic Evening 12 se va desfășura la Spațiile RYMA din Alba Iulia, în perioada 12-15 august 2026. În pregătirea și anticiparea acestui eveniment remarcabil, vă invităm să parcurgeți o serie de recomandări muzicale desprinse din lineup. Astăzi, fluctuăm alături de The Kilimanjaro Darkjazz Ensemble – From the Stairwell.
The Kilimanjaro Darkjazz Ensemble, o apariție dark jazz/dark ambient din Olanda, va urca pe scena Dark Bombastic Evening în ziua de sâmbătă, 15 august. Puteți consulta aici programul pe zile.
„Roads never ending
I walk for ages
I must be the only one
[...]
Nights never ending.”
Acel „dark“ implantat în denumirea formației The Kilimanjaro Darkjazz Ensemble (și a stilului pe care aceasta, în general, îl strunește) nu reprezintă nicidecum o simplă particularitate convențională sau o figură de stil oarecare. Întunericul este unul dintre instrumentele implicate direct și decisiv în orchestrarea muzicii The Kilimanjaro Darkjazz Ensemble. Cineva cântă la întuneric.
Dar ce întuneric este acesta? Unul care a suferit (sau suferă, deoarece „a suferi” nu cunoaște niciodată altceva decât un timp prezent infinit) o expansiune inflaționistă de-a dreptul devastatoare – un întuneric, acum, rarefiat, ușor, domol, care se depune plutind precum zăpada, în straturi a căror consistență și configurație urmează liniile reliefului meteorologic. Straturi, peste straturi, peste straturi. Totuși, necontenit, întunericul se depune, iar avalanșa de întuneric – avalanșa de întuneric – avalanșa de întuneric. Întunericul de la capătul luminii este aici: deci trebuie să credem în el. A fi nevoit să crezi. A fi nevoit să – întuneric.
Pe From the Stairwell, The Kilimanjaro Darkjazz Ensemble cântă de parcă realitatea ar fi fost dinamitată. Stâncile altcândva impunătoare i s-au prăbușit. Unelte ascuțite i s-au furișat printre certitudinile longitudinale, generând reacția de fisiune în lanț a centrelor de greutate. După final, totul este ceea ce urmează. Elementele realității s-au dezintegrat în alte elemente, care au fost din nou aruncate în aer. Un praf fin de realitate a devenit realitatea. Din praf nu mai poți construi imperii – doar un imperiu al prafului – unul singur. Împăratul prafului își revendică praful.
The Kilimanjaro Darkjazz Ensemble cântă ignifug și dirijează – cu o lumânare topindu-se, în locul baghetei de dirijor – o pădure arzând, oftând și întinzându-se. Întunericul incendiat miroase numai a brad și licurici. Incendii de întuneric, extinzându-se. Încerci să le zărești.
Din praful de întuneric se întrupează stelele mutante. Secvențe muzicale care se repetă fără a exista nici măcar o jumătate de o singură dată. Odată terminat, totul – o dată, terminat, a doua oară. Odată cu „Les Étoiles Mutantes”, începi să simți că ai inimă – aceasta își revendică existența prin senzația inconfundabilă – fluturi în inimă. Dar ce se întâmplă? Iată, simțim încă o inimă deschizându-ni-se peste fluturi. Și încă o inimă. Și încă o inimă. Și. Încă. O. Inimă. Piesa trezește prea multe inimi; acum, trebuie să le facem față tuturor. De unde atât de mult sânge? Avalanșă de întuneric, avalanșă de stele mutante, avalanșă de inimi. Fluturi în inimi – vânați – vânate – doborâte – insectar de inimi.
From the Stairwell îndeplinește, metodic și glacial, demolarea unei realități care nu reușise niciodată, oricum, să reprezinte mai mult decât fosta realitate. Numai criminalistica poate cerceta orice urmă de cauzalitate. Se spune că totul s-a sfârșit? Se întunecă?
Totul miroase a benzină, pentru că…
Dacă toate râurile seci curg către vale, atunci?
Vârful cel mai înalt: „Les Étoiles Mutantes”.
