
Râma cu piele din oțel și alte aliaje metalice se târăște în pământ fără a ști că în interiorul său există, în prea multe dimineți, cel puțin o bombă. Nu este vorba despre o manifestare a terorismului, ci despre teroarea de a fi jupuit, pe dinăuntru, trăire cu trăire, de Messa. În van: bomba aceasta nu va exploda niciodată, dar va fi mereu așezată exact pe punctul de a exploda – până când ceasul i se va fi oprit, iar firele îi vor fi fost roase de șobolani. Autodistrugere, nu distrugere – singura putere a unui demiurg cu handicap.
Căștile – căștile sunt cuie lungi bătute în timpane. Timpanele măsoară timpul. Tot ce este intern doare. Tot ce este infern doare. Poate că, dacă tot ceea ce nu se află la suprafață va fi oferit drept ofrandă lumii suprafețelor, va fi expulzat, atunci durerea va deveni problema altora, a celor care o vor vedea, odată ce ea nu va mai fi auzită dinspre interior?
Îți extragi cohleea, sperând că se ascunde acolo o galaxie spirală.
Messa este un demon, un demon care nu se va mai opri niciodată din ceea ce a început să comită; odată ce i-ai deschis benevol porțile sufletului, se va înfrupta din carnea neagră a acestuia, până la capăt. Dulci atrocități emoționale se vor scurge. Messa va hotărî totodată unde este capătul – și va trebui să o urmezi, în acea direcție. Vei simți tot odată – și apoi gata.
Messa spune: „ți-am descifrat toate secretele – nici nu a fost atât de complicat, deoarece ai profunzimea unei bălți formate după ploaie”. „Știu că acesta nu este nici pe departe chipul tău.” Messa îți dezmiardă fața și apoi ți-o desprinde ca pe o tencuială slăbită. Îți testează mobilitatea maxilarului.
Messa spune: „deschide gura, îți voi extrage măselele de minte”. „Apoi?”, întrebi, cu dinții în loc de corzi vocale. „Apoi?” „Apoi”, răspunde Messa, „va trebui să-ți crești altele, pentru că eu voi reveni mereu după tributul care mi se cuvine”.
Turnul artei este construit din dinți de lapte.
Diavolul este dentist.
Laptele este sânge este lapte.
Foarfeca este lumină atunci când se aprinde în interiorul trupului.
Vei ști mereu cum să profiți de propriile tale slăbiciuni. Găsește trocul care ți se cuvine. Repetă-l. Repetă-l. Smalțul sufletului este atacat de carii.
Somnul este un vis.
Dacă sângele îmi curge prin vene, de ce nu este aceasta tot o hemoragie?
Ceea ce am găsit este prea îndepărtat pentru a mă mai întoarce înapoi. Rămân aici.
Ai grijă ce ți se va șopti după căderea soarelui.
„The devil is blood
He is subtle
He calls you at night
When you suffer
[...]
Hide from the sun
Hide from the light
Discover wisdom and truth
In your mind.”



