„Understanding cinema makes you extremely intelligent”, mă anunță un reel sponsorizat, promovând un brand pe care nu am fost determinat să îl rețin nici măcar în virtutea efectului antagoniei (marketing țintit bine). Excepțională miza de a înțelege filmul, atunci! Ce presiune – dar, totodată, și ce șansă! Vom înțelege filmul? Ne vom afla de partea bună a liniei neiertătoare a inteligenței?
Chiar dacă am înțelege filmul, À ma sœur! nu este interesat, oricum, să ne înțeleagă, la fel cum o avalanșă nu este interesată să ne înțeleagă. Doar zdrobește, fără a fi subordonat(ă) niciunui paroxism. À ma sœur! trece peste noi precum (exact precum) o irezistibilă avalanșă de disconfort deja respirat, depozitat în sloiuri preistorice și preconștiente – prevestind evenimente care s-au produs deja, dar nu dispar niciodată din oglindă. Chiar și bizara traducere în limba engleză a titlului (Fat Girl – marketing! film! inteligență mare!) servește înstrăinării (nu mai urmează adjective aici: rămâne înstrăinarea – și atât).
Iată cum înțeleg, astăzi, filmul – filmul fiind, astăzi, acest film. Filmul (acest film, filmul, Filmul?) reprezintă o sinestezie complet neajutorată (o barcă fără pânze, fără vâsle, fără glas), ușor mecanică, a tuturor factorilor momentului. Greu, À ma sœur! va trebui să fie mereu – orice ar fi, deja – această literală furtună ușoară și existențială, care pătează un apus albastru închis și negru deschis, întotdeauna prea îndepărtat, cu ploaie, lăsând dâre întotdeauna prea lungi pe retina întotdeauna prea-sufletului.
Excepțional de elastice sunt aceste rușini semi-primordiale, pentru care vom identifica, în absolut orice identitate, câte un orificiu care să aibă exact același contur dur și dureros. O încordare al cărei final nu se poate distinge – al cărei final probabil că nici nu există – pune stăpânire pe noi. Am putea spune că ni se arată prăpăstii între planuri pe care să nu le cucerească nicio punte. Planul inițial, mai fierbinte decât două apocalipse carbonizate laolaltă, se predă ceții, pe măsură ce așchiile de consecințe ne expulzează. Dar al doilea plan, aparent solid, se dovedește a fi la fel de fragil precum un parbriz epuizat. Al treilea plan este primul plan? Dar primul plan nu este în prim-plan. În orice caz, realizăm că reacția închipuită de chipul nostru reprezintă, în mod necesar, cealaltă față a evenimentelor în fața cărora suntem nevoiți să reacționăm. Unde își are punctul cauzal de origine grimasa de care ne agățăm atunci când suntem arși de incendiile scăpate de sub control, în numele cărora sunt mistuite vechile emoții și sunt pulverizate de infinit majoritatea amintirilor finite?
À ma sœur! este, pentru noi, asemenea unei sângerări: pe cât de intim, pe atât de neinteligibil; cald, dar aducând răcirea, visceral, dar fatal. À ma sœur! este un rapt oracular. Am înțeles bine filmul? Sunt inteligent?
