În cadrul acestei serii de articole prezentăm unele dovezi fizice care trădează materialitatea trecutului, descoperite întâmplător (de altfel, singurul mod în care suntem tratați de Realitate) printre dărâmăturile și arhivele propriei existențe.
Ce vestigiu să mai folosim și astăzi pentru a dezgropa noi vechi blocuri de marmură din trecutul nostru în formă de grup statuar suferind? Am ales o frumoasă și înceată depeșă, decorată cu sânge și cuțit (două dintre elementele mele favorite din realitatea materială), care consemnează lansarea primului album de studio al formației Crize, intitulat The New Beginning.
Evenimentul în cauză avea loc pe data de 1 noiembrie 2005, în Fire Club (în deschidere: Pistol cu Capse și Kendo) – pe atunci, unul dintre nodurile esențiale din cadrul rețelei subterane de artă sonoră bucureșteană. În vremurile actuale, nu cred că mai există suficient combustibil în lumea noastră individuală și postnatală pentru a modela noi începuturi de anvergură (deși am putea spune că fiecare nou aisberg pe care canicula vârstei îl smulge din ființa noastră reprezintă un soi de nou început). Cu atât mai mult, The New Beginning ne amintește, acum, de fostele epoci solide, în care nu trebuia să reclădim chiar totul pe fundații aflate mereu în stare de agregare lichidă și gazoasă. Agregare, apoi dezagregare, apoi timpuri gregare…
Trupa Crize a reprezentat, poate, baricentrul generației NU metal importate în România. Demo EP-ul Refulări, lansat în 2002, includea piese devenite absolut clasice, ornamentale pentru scena alternativă locală, precum „Crize”, transformatoarea „Cădere liberă” sau „Nimic” – compoziții suficient de naive pentru a fi autentice, suficient de umane și vulnerabile pentru a deveni fibre întrețesute în trecutul textil personal; compoziții care, în linie cu titlul psihanalitic al materialului discografic, s-au infiltrat în subconștientul muzical autohton, chiar dacă nu mai sunt prezente atât de frecvent pe ecranul aprins al conștiinței. The New Beginning era o macara așezată pe plafonul întunecat constituit de Refulări, permițând tranziția către perioada metalcore – fotografiată de EP-ul extrem de intens …For the Damned (2006): „Evil”! „Letter from God”! „Forever Yours”! – și extinderea ulterioară înspre teritorii ceva mai permisive și reliefuri ceva mai variate, etapă în urma căreia a luat naștere albumul Egocid (2024).
„Myself“, „The New Beginning”, „Breakdown”, „Sister Morphine”… The New Beginning rezistă, mult mai bine decât orice hârtie.
© Numărul Trei
