Important: domeniul folosit de Vechiul Număr Trei nu se mai află actualmente în posesia noastră. În articolul dedicat istoricului Numărului Trei, puteți parcurge toate detaliile legate de această complicație și consulta „terminologia“ pe care o folosim astăzi pentru a ne referi la iterațiile proiectului nostru.
Exact în luna în care Vechiul Număr Trei împlinea doi ani de activitate, înregistram o apariție de mare prestigiu pentru noi, la acel moment, în revista Sunete, sub forma unui interviu realizat cu (mai deloc) umilul autor al acestui articol. Respectiva realizare a fost posibilă numai prin veșnica bunăvoință a lui DJ Hefe (Răzvan Rădulescu), cel care fusese un veritabil educator, pentru mine, într-ale muzicii, iar ulterior mi-a oferit sprijin necondiționat în toate proiectele personale – nu doar Numărul Trei, dar și formațiile Flesh Rodeo sau Mountains On My Back, înainte ca acestea să treacă în neființă. Pe această cale, Numărul Trei trage 21 de salve de tun în onoarea acestui Atlas al undergroundului românesc, fără de care puține ar fi fost posibile.
Mai jos puteți citi integral (am eliminat doar câteva erori evidente de tipar, dar am păstrat toate erorile de altă natură…) transcrierea interviului în cauză, apărut în numărul 64-65 al revistei Sunete (ianuarie 2010).
Disclaimer: un mare și roșu sic! trebuie marcat peste întregul interviu – toate răspunsurile urlă din rărunchi a confuzie și lipsă de experiență, ca să nu mai vorbim despre derapajele lingvistice, normative sau stilistice, care abundă. Mă amuză lejeritatea informală pe care mă forțam să o afișez – astăzi, nu aș mai utiliza „băi” într-un asemenea context decât ca pluralul cuvântului „baie”. Mă amuză, de asemenea, încercarea de a justifica divagarea suspectă de a scrie despre mijloacele de transport în comun pe un site, în esență, despre muzică. În fine, istoria este istorie (și rămâne istorie), așadar, vă prezentăm și acest vestigiu, dacă aveți curiozitatea de a-l analiza.
Încă o mențiune: dintr-o eroare de editare (nu din partea noastră), în interviu a fost inclusă, la acel moment, vechea adresă a site-ului (pe platforma Blogger), care nu mai era de actualitate încă din iulie 2009. A fost, atunci, un motiv de frustrare – acum, turnura evenimentelor a șters complet această efemeră inconveniență (aducând altele noi).
Așadar, direct din epoca Myspace, iată interviul:
Sunete: Cum v-a venit ideea cu No.3, având în vedere că pe net există o grămadă de site-uri de acest gen?
Alex Zamfir: Site-ul No.3 a avut la bază două aspecte. Primul este că urmăream cu mare interes scena de muzică underground din România de mai mulți ani, fiind influențat de multe dintre formațiile care făceau parte din aceasta, și am simțit nevoia să îmi manifest şi exprim cumva această pasiune. Al doilea motiv care m-a determinat să mă apuc de No.3 a fost că nu am găsit la vremea respectivă absolut nici un site care să se concentreze strict pe acest subiect – scena underground din România. Existau şi există destule site-uri despre muzică, dar majoritatea cu o abordare foarte generalizată și fără să se specializeze pe așa ceva. M-am gândit în primul rând să fac un site care m-ar interesa pe mine, ca ascultător de muzică underground românească.
Sunete: De unde numele No.3?
Alex Zamfir: Numele provine de acum, să zic, vreo patru-cinci ani, când alături de un prieten ne-am hotărât să realizăm un fel de fanzin săptămânal dedicat muzicii alternative pe care să îl împărțim prin cluburi, pe la concerte. Cum nu aveam fonduri etc., am zis să facem până la urmă un singur număr, care să se cheme „Numărul 3“. Peste cățiva ani, când am pornit site-ul, mi-am adus aminte de acea idee și m-am gândit că ar fi interesant să o folosesc. Și văd că brand-ul a prins, fiind scurt, ușor de reținut, iar logo-ul având un impact vizual bun.
Sunete: Cât de mult timp dedici acestei activităţi?
Alex Zamfir: Odată cu creșterea și evoluţia No.3, am ajuns să investesc tot mai mult timp și energie în el. La ora actuală, pot spune că 99% din timpul liber îl dedic acestui site. Este nevoie de foarte multă muncă, dar nu mă plâng, pentru că până la urmă nu mă obligă nimeni, tot ce fac e din plăcere. Evident, când primesc reacţii pozitive, faptul că m-am trezit la patru dimineața să scriu cronica de concert înainte să plec la muncă mi se pare meritat. Cât despre critici, la care românii se pricep foarte bine, le iau în seamă numai când sunt spuse într-un mod constructiv și nu răutăcios.
Sunete: Cum reușești să obții toate informațiile la timp?
Alex Zamfir: La început era foarte greu să obținem toate știrile și informațiile în timp util. Odată cu câștigarea unui oarecare statut și renume, procedeul s-a mai simplificat. Am cunoscut personal sau online multe formații despre care am scris și treaba merge mult mai repede, interacționând direct cu sursa. Informația vine singură la noi, nu trebuie să o mai căutăm. Ne ajută foarte mult și pagina de myspace (www.myspace com/no3_ro). Oricum, tot mai este nevoie şi de o muncă de cercetare intensă. Cei care ne urmăresc articolele au observat că acestea nu conţin numai știri și scrierea lor necesită ceva mai mult decât accesarea unui site care anunță evenimente și copy-paste de acolo, cum se practicā la unele case mai mari.
Sunete: Cu ce crezi că e diferit site-ul No.3 de restul site-urilor de gen?
Alex Zamfir: Pentru că este un proiect 100% DIY care nu are nici o legătură cu banii și este făcut din plăcere. Majoritatea site-urilor de muzică din România încearcă să acopere o arie cât mai vastă de genuri și formaţii, ori prin asta, automat, ai timp să te concentrezi mult mai puțin asupra fiecăruia. Noi, urmărind doar un anume tip de formaţii și evenimente, avem posibilitatea să detaliem și să aprofundăm. Nu am vrut niciodată să ajungem un calendar sec de concerte ci încercăm să ne implicăm cât mai mult în ceea ce facem și să implicăm și cititorul. Prefer să merg la un concert din cinci, dar să știu că recenzia iese aşa cum trebuie. Mi s-a întâmplat de mai multe ori să mi se spună după ce scriu despre o trupă mai obscură: „băi, interesant ce ai scris, hai că merg și eu să-i văd“ și asta este excelent, fiind până la urmă exact ceea ce îmi propun.
Sunete: Am văzut că pe site de multe ori apar uneori și informaţii despre mijloacele de transport din București. La prima vedere un lucru destul de ciudat pentru un site de muzică. Cum de ai recurs la acest lucru?
Alex Zamfir: Transportul în comun din București este una dintre temele care au fost abordate încă de la începutul site-ului (când conținutul era mult mai variat) și la care nu am renunțat pe parcurs deoarece destui cititori s-au arătat interesați de acest gen de articole. Într-adevăr, poate părea un pic dubios la prima vedere să citești despre Tep Zepi, iar apoi să vezi un autobuz DAC Udan 2002. Dar lumea pare că s-a obișnuit cu noi și cu micile noastre devieri, la adresa cărora nu am primit până acum comentarii negative. Oricum, pe lângă muzică mai abordăm și alte teme legate de cultura asta „underground“ din București: diverse evenimente culturale și artistice, graffiti și reportaje de prin oraş, în special din zone mai puţin umblate. Așa că se leagă un pic. Glumind un pic, putem spune că metroul este cât se poate de „underground”.
Sunete: Pe viitor ai de gând să lărgești şi mai mult domeniul de activitate al site-ului sau rămâi fidel muzicii?
Alex Zamfir: Muzica va fi întotdeauna preocuparea principală pe No.3. Cum îmi rezerv însă o libertate totală în ceea ce privește conținutul editorial, este posibil să adaug din când în când câte un articol mai „off-topic“. Încerc să nu mă pierd în preconcepții și să experimentez la maxim pentru a evita monotonia.
