În cadrul secțiunii „No.3 Legacy”, reluăm articole selecționate de pe vechiul site Numărul Trei (2008-2016), pe care le considerăm încă relevante.
Versiunea originală a acestui text a fost publicată pe 21.12.2008; varianta republicată aici include câteva corecturi, tăieri și reformulări.
După ce am revizitat albumul Glowing și concertul de lansare a acestuia, continuăm explorarea vechilor materiale despre vechea trupă Highlight Kenosis cu un interviu realizat cu Oana Maria Stoica, solista formației în perioada 2008-2012. Ajungem astfel până în decembrie 2008, depășind recordul anterior de vechime a textelor – suntem deja în primul an de existență a Vechiului Număr Trei, având ecourile originilor încă în urechi…
A fost un interviu așezat, cuminte, care doar căuta informații despre activitatea concretă și mai ales viziunea unei formații în care credeam cu tărie – deși credințele noastre comune nu mergeau, evident, mai departe de atât…
Numărul Trei: Putem afirma că Highlight Kenosis este o trupă unică în România, ca tematică, prezență scenică și stil muzical. În ce fel a influențat acest statut raportul cu publicul?
Oana: Este foarte greu să vorbești despre acest raport, publicul din România fiind un public destul de mofturos. Dacă în alte țări cluburile sunt pline de oameni care vin pentru a viziona un concert, într-o joi, vineri sau sâmbătă seara, după serviciu, la noi publicul încă se mai sperie dacă este bilet la intrare care valorează cât două beri. Și dacă se întâmplă să vină, oricum mai e testul aprecierilor: „că ar mai trebui să schimbe… că solista este îmbrăcată cam… că piesa asta sună ca…” ș.a.m.d. Oamenii nu vin cu gândul că ar vrea să vadă un show sau să vadă ceva aparte, ceva inedit care să le schimbe efectiv starea de spirit după concert sau să-i mai scoată din rutină.
Totuși ne bucurăm foarte mult că într-un an am strâns pe lângă noi un public ales, aș putea spune, deoarece toți cei care vin după noi la concerte au simțit nevoia să ne ajute mai mult decât cu aplauze, cu toate că pentru noi era suficient, și astfel am reușit să deschidem și site-ul nostru www.highlightkenosis.com (mulțumiri lui Gabi Toma), să avem și o grafică profesionistă (mulțumiri lui David Șandor), fotografii și filmulețe de la concerte, promovare media (tu trebuie să știi, că ai fost alături de noi de la început) și în curând mai multe surprize.
Numărul Trei: Personal, am aflat de Highlight prin intermediul celor de la Tep Zepi, al căror toboșar, Vlad, a făcut parte la un moment dat și din trupa voastră. Din ce motiv a fost el înlocuit de John Ciurea?
Oana: Există foarte multe stiluri de rock. Fiecare stil este abordat altfel din toate punctele de vedere: compoziție, execuția instrumentelor, versuri etc… Normal. Stilul symphonic-progressive-metal, poate, nu era chiar ce și-ar fi dorit Vlăduț să cânte. În urma castingului pe care l-am organizat, l-am ales pe John. El ne-a spus că unul dintre toboșarii lui preferați este Mike Portnoy, deci Dream Theater este pentru toți cinci un numitor comun.
Numărul Trei: Crezi că fanii acordă atenția necesară versurilor și mesajului transmis de voi, sau se concentrează în principal asupra muzicii?
Oana: Inițial nu au cum să înțeleagă versurile în întregime la un concert, așa că trebuie cuceriți cu muzica, după aceea cu siguranță sunt interesați și de mesaj, altfel nu ar mai fi fani. Cred că și din curiozitate ar intra pe site să vadă despre ce cântăm, după ce ne-au văzut triști, veseli, încruntați sau împliniți pe scenă.
Avem exemple printre fanii noștri, cu care ținem legătura mereu, care au început să ne întrebe dacă au înțeles bine ce am vrut să spunem la anumite piese sau care ne-au spus că s-au regăsit în multe din versurile noastre după ce le-au citit la rubrica „Lyrics” pe site.
Numărul Trei: Dar tu ce crezi? Ce este mai important, mesajul sau muzica?
Oana: O trupă nu este egală cu o mână de instrumentiști îmbrăcați cool pe scenă, ci e un întreg concept. Este ca într-o piesă de teatru: există un decor specific, costume, o poveste cu un început, o intrigă, un deznodământ, mai există acțiune, emoție și mai ales implicare sentimentală.
Cred că mesajul și muzica fac împreună ca o trupă să ajungă departe.
Sunt multe trupe în alte țări care cântă de ani de zile și de care mai nimeni, decât cei din zonă, nu au auzit, ei fiind intrumentiști excepționali; păi bine, și ce lipsește, de ce nu au reușit? Te întrebi. Există un pachet complet, ar spune unii, pe care trebuie să-l ai ca trupă sau ca orice artist și nicio rețetă, în același timp, pentru a putea reuși să ai publicul dorit, acesta fiind cel ce îți aduce succesul.
După mine, totul se rezumă la „ce ai tu de spus prin ceea ce faci sau vrei să faci”.
Cred că fiecare are un punct de vedere pe care vrea să și-l exprime într-un anume fel, că e o carte, un film, un concert, o creastă verde în cap, un discurs sau o manifestare. Acestea sunt metode la care noi credem că ne pricepem și de care ne folosim pentru a exprima problemele, bucuriile, împlinirile sau neîmplinirile pe care le avem.
Pentru orice am alege, avem nevoie de ceva care trece peste orice artificiu pământesc: de o înțelepciune cu mult peste nivelul nostru de a înțelege, și anume de o înțelepciune divină pe care o primești cu greu, doar dacă ai ajuns la „kenosis“ (golirea sinelui de mândrie, orgolii, ego etc.), ceea ce mai înseamnă să depășești tot ce reprezintă plăcerea într-o lume plină de tentații și ispite cum este aceasta în care trăim.
Doar tinzând să ajungem acolo, deja orizonturile noastre se schimbă, implicit și ceea ce facem sau vrem să facem.
Numărul Trei: Care ar fi piesa ta favorită Highlight Kenosis, din tot ce ați realizat până acum?
Oana: Hm… E greu de zis. Pentru că versurile sunt relatări din viața personală, cred că în funcție de starea de spirit am câte o piesă preferată de fiecare dată când avem concert sau repetiție.
Numărul Trei: Cum au apărut piesele voastre? Cine are cea mai importantă contribuție în compoziția acestora?
Oana: Piesele au apărut în mintea și mai ales inima lui Matei, de-a lungul timpului cât el a cântat în diferite proiecte comerciale, unde a fost nevoit să păstreze o anumită linie; după ce s-a produs explozia de compoziție, trupa Highlight Kenosis a pornit la drum cu un repertoriu bine stabilit, iar surprizele apar cu fiecare piesă nouă, ajungând astăzi la un repertoriu de o oră și jumătate.
Numărul Trei: Cam câte concerte aveți la activ? Ți-a plăcut sau displăcut vreunul în mod special?
Oana: Într-un an de activitate avem circa treizeci de concerte (de club și festivaluri).
De plăcut mi-au plăcut toate, pentru că de fiecare dată am trăit o experiență aparte care nu a dus decât la creșterea mea interioară ca artist și ca om.
Aș putea spune că mi-a displăcut un început de concert, pe care l-am susținut în aer liber, la Iași, unde s-au ars siguranțele după primul refren de la prima piesă, după ce s-a întârziat oricum foarte mult, publicul pierzându-și ușor, ușor răbdarea.
A fost un moment peste care nu știam cum o să trec; doar mă rugam să pornească iar curentul să pot face o glumă la microfon și să putem continua cu succes concertul, lucru care s-a și întâmplat în aproximativ zece minute.
Numărul Trei: Care ar fi principalele influențe muzicale pentru Highlight Kenosis?
Oana: Dream Theater, Nightwish, Muse. Am mai început să ascultăm și trupe de prin țările nordice (zonă care ne-ar avantaja ca public), cum ar fi Evergrey, Circus Maximus, Symphony X, Darkwater și altele…
Numărul Trei: Ce planuri aveți pentru 2009? Când vor fi gata piesele la care lucrați acum în studio?
Oana: Pentru 2009, am pregătit multe surprize, printre care se află și piesele înregistrate în studio. Vor apărea la începutul anului. Pe fanii HK îi așteaptă și un clip, și concerte noi, despre care nu pot spune mai multe, că altfel nu ar mai fi surpriză, nu?
Oricum, important de știut este că toată activitatea trupei HK se datorează fanilor, ei alimentând mereu dorința noastră de a crea și a împrospăta fiecare apariție.
