În cadrul secțiunii „No.3 Legacy”, reluăm articole selecționate de pe vechiul site Numărul Trei (2008-2016), pe care le considerăm încă relevante.
Versiunea originală a acestui text a fost publicată pe 19.10.2011; varianta republicată aici include câteva corecturi, tăieri și reformulări.
Unul dintre cele mai mari privilegii pe care Numărul Trei ni-l oferă este, ocazional, posibilitatea de a adresa în mod direct întrebări unora dintre artiștii care ne-au definit existențele (fără a supradimensiona deloc acest termen cu greutate – „a defini”). Atunci când mă avântam în universul concertistic Luna Amară, înaintea erei noastre, în 2004, o asemenea șansă nu putea fi nici măcar imaginată – ideea de a purta vreodată un dialog direct cu muzicienii aflați pe scenă, deasupra noastră, nu doar că nu părea deloc plauzibilă, ci efectiv nu putea fi concepută. Cum s-ar putea ajunge vreodată la așa ceva?!
Nu știu să explic exact, nici măcar acum, calea pe care am urmat-o pentru a ajunge în punctul respectiv. Cert este că, iată, de exemplu, în anul 2011 aveam posibilitatea să îl întreb pe Mihnea Blidariu care este piesa lui preferată de pe Pietre în alb (care credeți că este?) sau dacă el consideră că lansarea unui astfel de album în 2004, în loc de Asfalt, ar mai fi propulsat Luna Amară către nivelul curent de popularitate – departe de a fi exerciții jurnalistice, acestea reprezentau curiozități cât se poate de oneste, personale. Recitind cele câteva discuții purtate cu Mihnea, prin intermediul acestor interviuri publicate pe Vechiul Număr Trei, sunt mereu impresionat de nivelul discursului celui intervievat… Reascultând Pietre în alb, sunt mereu luat prizonier de complexitatea, forța și subtilitatea discului… Ce privilegiu! Să te poți apropia cu încă un pas de filosofia Luna Amară, față de cât îți permit piesele…
Înainte de a citi interviul, vreau să vă prezint și un fragment din comentariul pe care ni-l lăsa pe site, la momentul publicării articolului, un alt nume dintre artiștii care ne-au definit – Marcel Hosu (Alternativ Quartet):
„Mă bucur foarte tare că Luna Amară există și creează, chiar dacă nu ne dăm seama, istoria muzicii românești chiar în fața ochilor noștri. Nu ne desparte decât valoarea ireală pe care o aduce trecerea timpului pentru a conștientiza acest fapt.“
Trecerea timpului nu se lasă niciodată așteptată…
© Numărul Trei
Numărul Trei: Luna Amară a devenit cunoscută ca o formație revoluționară, datorită pieselor cu mesaj social-politic din trecut. Își mai menține trupa acest statut, după ultimele două albume, sau putem spune că ați trecut deja la un alt nivel?
Mihnea Blidariu: Nu există „alt nivel“, după părerea mea, când vine vorba de textele și mesajele unei formații. Vorbești și cânți despre ceea ce te interesează, despre ceea ce simți, despre ce funcționează și ce nu în viața ta, în lumea în care trăiești. Da, în România dependența socialului de politic este foarte mare, prea mare; da, corupția politică a intrat în sistem până în cele mai mărunte părți ale lui. Da, avem în continuare mesaje împotriva acestui sistem și împotriva politicii, așa cum se face ea acum în România. Dar nu, n-am avut niciodată un singur tip de mesaj, pentru simplul fapt că viața noastră înseamnă și multe alte lucruri pe lângă implicarea social-politică.
Numărul Trei: În trecut ați avut experiențe neplăcute cu Roton. Cum ați ajuns să colaborați cu A&A și cum a decurs această colaborare?
Mihnea Blidariu: Colaborarea cu A&A s-a făcut pe partea de multiplicare și distribuție a albumului Pietre în alb. Momentan, totul decurge conform planului, suntem mulțumiți. Sperăm să extindem această colaborare, dacă ea va continua să funcționeze la fel de bine și în viitor.
Numărul Trei: Cât de mult a influențat venirea lui Mihnea Ferezan direcția muzicală Luna Amară (acest alternative metal din ce în ce mai tehnic)? Cum crezi că ar fi sunat acest album fără el?
Mihnea Blidariu: Fiind cinci oameni în formație, dacă împarți 100% la cinci, iese 20%. Deci, răspunsul e simplu: Mihnea mic a influențat direcția muzicală în proporție de 20%, la fel ca fiecare dintre ceilalți membri. Nu știu cum ar fi sunat acest album fără el, dar știu că, împreună cu el, acest album sună foarte, foarte bine!
Numărul Trei: Care este piesa ta favorită de pe Pietre în alb?
Mihnea Blidariu: „Oameni noi“ (ați ghicit piesa? – n.a.).
Numărul Trei: Dacă nu mă înșel, „Doar gândul“ este cea mai veche piesă de pe album, existând încă din perioada Loc lipsă. Ce v-a determinat să reveniți la ea?
Mihnea Blidariu: Au existat piese care, de-a lungul timpului, nu și-au găsit locul pe precedentele albume. În general, asta s-a întâmplat pentru că am simțit că locul lor nu era acolo. Acum, am fost cu toții de părere că „Doar gândul“ și „Glow“ pot face parte din acest album. Sunt piese bune și mă bucur că le-am inclus. De altfel, „Doar gândul“ este piesa pe care am ales s-o promovăm exclusiv pe Radio Guerrilla…
Numărul Trei: De ce nu și-a găsit „Sleep disco“ locul în tracklist? Au mai existat piese care au rămas pe dinafară?
Mihnea Blidariu: „Sleep disco“ nu a fost genul de piesă care să se „lipească“ definitiv de toți cinci… La noi așa merge, dacă o piesă se lipește de toți, rămâne; mai poți să zici „mă, nu mă omor după ea, dar hai să rămână!“; dar dacă cineva dintre noi zice „nu, chiar nu suport piesa asta deloc!“, atunci are șanse minime să mai fie cântată. Da, au mai fost două piese, cred, care au rămas pe dinafară. Dar le mai avem înregistrate de la repetiții și… cine știe? Noi, și dacă lăsăm baltă o piesă, putem folosi bucăți din ea. O parte din „Sleep disco“, de exemplu, apare pe „Când totul a murit tăcut“…
© Numărul Trei
Numărul Trei: Care este povestea corului de pe „Toți la fel“?
Mihnea Blidariu: Ah… e destul de simplă. Cu toții am fost de acord că e cea mai depresivă piesă de pe album. Efectiv, parcă auzi cum trece dricul când o asculți! (scuze, nu vreau să fiu lugubru, dar cam așa e…). Și, cu pianul acela trist și chitara chinuită, ce putea să meargă mai bine decât un cor? Așa că ne-am gândit să chemăm toți prietenii vocali din Cluj să facem un cor, căruia noi îi spunem, în glumă, „corul damnaților“. Și le mulțumim, pe această cale, lui Andrei, Micii și Petra (Chilli Familli), Marcel (Alternativ Quartet), Eugen (Fluturi pe Asfalt), Miţă (Front), Cătălin (Skullp) și Bogdan (Grimus).
Numărul Trei: Crezi că are vreuna dintre piesele noi șansa de a ajunge la un nivel de popularitate asemănător cu „Gri Dorian“, „Oraș“, „Loc Lipsă“, „Albastru“…?
Mihnea Blidariu: Da, cred că piesele „Pietre în alb“, „Când totul a murit tăcut“ și „Doar gândul“ au cele mai mari șanse în privința asta. Dar nu se știe niciodată ce poate alege publicul…
Numărul Trei: Albumul are un ton foarte sumbru, mai ales la nivel liric. Știu că sună ciudat, dar, care sunt motivele care stau la baza acestei evoluții?
Mihnea Blidariu: Hmm… noi am fost, multă vreme, genul de formație a cărei muzică ajuta lumea să dea afară frustrări. Venea omul la concert, urla pe „Folclor“ și „Dizident“, sau mai știu eu ce, se calma, se ducea acasă și o lua de la capăt. Ori, deși nu am încercat niciodată să băgăm oamenilor cu forța idei în cap, ne-am fi dorit ceva semne de deșteptare, reacții mai vehemente, cât de cât. Și atunci, eu, unul, am ales să plusez: să le amintesc celor aflați în fața mea că vin de la o slujbă prost plătită, cu șefi dictatoriali, că fac parte dintr-un sistem corupt, că au părinți despotici, că au profesori slab pregătiți, că sunt dezinformați constant, că n-au în cine avea încredere, că e o societate bolnavă și fără dorință de vindecare și, mai ales, că după concert, SE VOR ÎNTOARCE LA TOATE ASTEA. Luna Amară îți poate oferi un impuls. Continuarea, însă, îți aparține.
Numărul Trei: Să facem un mic exercițiu de imaginație. Crezi că dacă Pietre în alb ar fi fost lansat în 2004 și ar fi fost primul vostru album, ați fi ajuns la nivelul actual de popularitate? Sau, altfel spus, cât de accesibil crezi că este albumul publicului larg?
Mihnea Blidariu: Nu, în 2004 ar fi fost imposibil ca un asemenea album să ajungă la un nivel ridicat de popularitate. Acum, da, cred că în 2011 publicul românesc de rock a evoluat și e mult mai deschis la minte vizavi de genuri și subgenuri de rock și cred că acest album poate avea succes. Și e bine să fim sinceri: popularitatea noastră a venit, în primul rând, datorită cazurilor de cenzură la care am fost supuși, mediatizării acestor cazuri și versurilor cu mesaj politic direct și simplu. Însă eu trăiesc cu speranța că acum, în 2011, lumea e capabilă să înțeleagă versuri sociale și mai „adânci“, mai metaforice… și că acest album va fi înțeles și apreciat la adevărata lui valoare. Pentru noi, Pietre în alb este cel mai bun album Luna Amară de până acum.
© Numărul Trei
