Location Lost este izbăvitorul moment de acalmie dintre două migrene. Să petrecem puțin timp aici. Încă puțin. Încă puțin.
Dar nici nu ne trece prin mintea subțiată de rădăcinile și frunzele durerilor (din jungla nesfârșită a durerilor, escaladate de furnicile și omizile durerilor) să ne prefacem că migrena următoare nu va sosi. Mereu va sosi ce urmează să sosească. Migrena însăși reprezintă doar o pauză între ceea ce fusese înainte (pauza dintre migrene) și ceea ce i se va succeda (pauza următoare dintre migrene). Totul reprezintă, așadar, o pauză, dacă este privit din unghiul potrivit. Ce ușurare! Întotdeauna suntem în pauză. Uneori, nu suferim, doar trecem prin pauza absenței durerii.
„You fantasize escape
Without a cage.”
Marea problemă existențială nu este, așa cum ne amăgim deseori, dificultatea identificării unei căi de evadare, oricare ar fi aceasta, ci faptul că nu știm exact de unde trebuie să evadăm.
Location Lost înoată (fără a se mișca) prin senzația tardivă de a ajunge, de a fi ajuns mereu cu cinci minute mai târziu față de momentul oportun. Atunci când, în sfârșit, ajungem la destinație, ne găsim mereu pe noi înșine, așteptând acolo, așteptându-ne să ajungem – dar destinația a dispărut. Există destinatari fără destinații?
Traversând un câmp acoperit cu balegă uscată în lumina unui soare idiot, zărim o floare care nu știe de ce este albă. De ce nu îndreptăm tunurile către soarele idiot? De ce nu stinge nimeni lumina? Pentru că totul este întârziat, totul este în pauză, iar balegile se transformă în flori albe, care nu au niciun argument pentru a fi albe.
„Think back to it all, no consequence.”
Gândesc cu spatele. Nu văd consecințele care îmi suflă în ceafă. Dar dacă totul ar fi palid, pe măsură ce ultima și cea din urmă lumină se scurge întunecos în pământ, izvorând apoi în adâncuri a căror realitate este în mod egal obiectivă și închipuită?
Location Lost se întreabă de care parte a pierderii ne situăm. Cel rătăcit descoperă că nu s-a schimbat, de fapt, nimic fundamental în statutul său – a nu mai ști unde ești înseamnă doar a avea încă un lucru în minus (informația localizării). Dar tot ce nu ai este un lucru în minus, deci mulțimea respectivă este oricum infinită. Exact aceeași maximă rămâne validă și pentru cei care au pierdut lucrul rătăcit. Întotdeauna ne permitem să mai pierdem ceva finit.
„There's something out of place
They'll never see the shape we're in
We crossed the solid state.”
Există destinații fără destinatari.
Încă puțin. Încă puțin.
„It's never felt this way before
Things don't work like they did before.”
Vindecarea prin fragmentare. Medicamente curgând sub forma unor cascade.
Location Lost: locul în care începem prin a nu ne cunoaște mai bine.
Să îți pui costumul de astronaut doar pentru a nu mai respira același aer cu ceilalti, doar pentru a nu mai fi în același spațiu cu ceilalți. Dar iată-te și pe tine, acolo, în rând cu ceilalți. Costumul gol de astronaut devine cea mai bună reprezentație a ta pe care ești capabil să o oferi.
Vârful cel mai înalt: „The Air’s on Fire”.
