Istoric

Numărul Trei are în nucleul existenței sale (și) câteva obiective clare (însă își menține, pe termen nelimitat, dreptul la flexibilitate identitară):

• susținerea scenei muzicale underground românești, cu accent pe formațiile și artiștii compatibili cu preferințele noastre muzicale;
• prezentarea unor repere culturale care ne entuziasmează (nu numai muzicale, ci și din alte domenii artistice);
• adoptarea „recomandării” și a „expresivității” ca unice mijloace legitime de comunicare, în locul răspânditei „evaluări” a „valorii” artistice;
• crearea unui spațiu publicistic cultural: (1) onest, independent și personal, (2) profund ostil comercialismului, (3) care nu se teme să se avânte și în complexitate, avangardă sau teritorii stilistice dominate de poezie, intensitate și vulnerabilitate, (4) constructiv și descriptiv, nu critic și prescriptiv, (5) bazat exclusiv pe entuziasm și pasiune.

Rândurile de mai sus fac parte din Manifestul Numărul Trei, pe care îl puteți citi integral aici. Acesta rezumă Viziunea alături de care pornim la drum. În rândurile următoare, vom detalia povestea Numărul Trei.

Conceptul Numărul Trei s-a conturat pentru prima dată cândva în anul 2006 (un an derulat pe ritmurile 10.000 Days, Monotheist și In the Absence of Truth), când fondatorii Alexandru Zamfir și Tiberiu Vancsa realizau, folosindu-se de materiale astăzi perimate, precum hârtia, cerneala și scotch-ul, singularul exemplar-pilot al unui fanzin 100% handmade și DIY, „dedicat culturii alternative” și intitulat No.3.

După acest unic și, să recunoaștem, destul de pueril experiment, sortit, desigur, eșecului, ideea a renăscut subit, în sumbra (din punct de vedere personal) lună ianuarie a anului 2008, de această dată în mediul online, sub forma unui blog publicat pe platforma Blogger.com, aflată la acel moment în plină glorie. (Erau vremuri, deși nu atât de distante în timp, radical diferite, de care nu putem să nu ne aducem aminte cu o oarecare nostalgie, în ciuda durerilor personale generate de nașterea maturității. În special, ne lipsește Myspace – o rețea socială care ne permitea să fim pur și simplu preocupați de muzică și să interacționăm în jurul acesteia, fără a ne sacrifica sufletul, în schimb, pe altarul însângerat al Marketingului sălbatic.) După o scurtă perioadă în care Alexandru Zamfir gestionează singur experimentul, Tiberiu Vancsa revine, iar Ana Durlan-Zamfir întregește echipa definitivă Numărul Trei. A se reține că, deși, incidental, echipa Numărul Trei este alcătuită din trei persoane, nu acesta este factorul care a determinat numele proiectului nostru, care își are originea în acel prim și unic număr (deci, de ce nu, tocmai numărul trei) al fanzinului originar.

În primele luni de activitate, identitatea site-ului a rămas relativ neclară și, poate, exagerat de lichidă (de exemplu: primul articol publicat era despre sinuciderea publică a lui Budd Dwyer… ulterior, nu vor lipsi articole despre… metrouri sau tramvaie, o pasiune temporară a perioadei) – consideram, atunci, că am întreține un site de „promovare a culturii alternative, urbane și underground”. În cele din urmă, singura direcție bine definită s-a dovedit a fi, venind de la sine, dorința debordantă de a susține și promova, în orice mod posibil, formațiile locale underground care ne țineau la suprafață în vâltorile tranziției către al doilea deceniu de viață – de la unele nume mai mult sau mai puțin șterse astăzi din memoria colectivă, precum Tep Zepi, Dekadens, Oliver, Highlight, Vive La Noiz, The :Egocentrics, Uma Swan, văduvaBOB, până la altele, devenite între timp clasice inconfundabile – Luna Amară, Alternativ Quartet, Implant Pentru Refuz, White Walls, Traum etc. Această pornire de a fi alături de formațiile locale preferate avea să se contureze, mai degrabă involuntar, drept principala menire No.3 – direcție care supraviețuiește și în prezent – la fel cum și noi am supraviețuit, la acel moment, în mare parte datorită oxigenului oferit, cu altruism, de artiștii respectivi.

În linie cu această direcție adoptată din mers, o importanță deosebită în existența No.3 a avut-o canalul nostru de YouTube: începând cu luna februarie a anului 2008, am uploadat aici nu mai puțin de 1.500 de filmări live realizate în concerte. Dincolo de numele menționate anterior (campionii necontestați rămân Luna Amară, cu 169 de filmări, și Tep Zepi, cu 106 filmări), am imortalizat aici și alte numeroase rarități, dificil de găsit, altfel, printre filele Internetului curent – de exemplu: Blister Blue, Israel Lights, Romantic Jurgen, The Fuzzenties, FDC, Evo, D-aia, White Ash, Astero, Perfect Zero for Infinity, Umbre și Lumini… Sigur, între timp, progresul tehnologic a determinat ca majoritatea filmărilor respective să nu se mai ridice la standardele calitative cu care suntem, poate, obișnuiți – însă ele reprezintă, mai mult decât filmări, veritabile pagini de istorie. Tocmai de accea, am decis ca Noul Număr Trei să continue tradiția video – upload-urile pe canalul de Youtube au fost deja reluate, încă înainte ca site-ul nostru să fie din nou live. Explorarea vizuală și sonoră a undergroundului românesc, așa cum știm și vrem noi să o realizăm, merge mai departe.

În iulie 2009, No.3 făcea un pas important, lăsând în urmă găzduirea gratuită pe platforma Blogger și mutându-se pe un domeniu dedicat și un site de sine stătător, cu suportul Superior Media, sub egida cărora am activat pentru o perioadă, înainte de a redeveni independenți. Era momentul în care, fără falsă modestie care nu își are locul, am încetat să fim „amatori”. Această schimbare majoră, coroborată cu experiența deja acumulată, prezența neobosită în fața scenei la numeroase concerte, precum și stilul extrem de personal și de multe ori neobișnuit de a scrie, care se conturase între timp, avea să facă din No.3 un nume din ce în ce mai cunoscut în cadrul scenei muzicale a vremurilor respective. Astfel, am reușit să efectuăm destul de rapid pasul de la naivul fanzin prezentat mai sus, la a reprezenta o publicație respectabilă și relevantă, prezentă ca partener media în cadrul unor evenimente importante din peisajul concertistic underground românesc (și, uneori, nu numai underground, precum festivalurile Peninsula şi Stufstock).

În același timp, această expansiune, cumva neaşteptată, a adus și numeroase noi responsabilități și o presiune crescândă, pentru care nu eram neapărat pregătiți și echipați. Volumul de muncă a devenit, rapid, de-a dreptul insuportabil (pentru un proiect de care ne ocupam în paralel cu joburile zilnice), iar nopțile pierdute, între concerte și „recenzii”, se acumulau amenințător la orizont. Am încercat să cooptăm membri noi, însă toți aveau să se dovedească tranzitorii. Calitatea a început să fie copleşită de cantitate, iar mobilul din spatele activității noastre devenea tot mai neclar, pe măsură ce entuziasmul era îngropat sub maculatură și multe, tot mai multe ore de muncă, din care nu reușeam nicidecum să mai stoarcem măcar o fărâmă din satisfacția care ne alimentase anterior. În cele din urmă, extenuați şi apatici, am decis, în martie 2014, să luăm o pauză, în care să ne refacem forțele și să reflectăm asupra unui mod sustenabil de a menține proiectul nostru în viață.

Pauza avea să se prelungească mai mult decât se preconiza inițial, iar exact un an mai târziu, în martie 2015, No.3 îşi relua activitatea, într-o versiune simplificată, mai izolată de comunitate, cu un ritm redus şi, de această dată, cu Tiberiu Vancsa drept unic autor şi responsabil pentru conținut. Proiectul își propunea să revină la viziunea originară, concentrându-se, din nou, preponderent asupra calității materialelor, și începea să exploreze zone noi, precum scena jazz. Odată cu reluarea activității, ofeream câteva detalii despre motivele care ne determinaseră să facem pasul în spate: „Declinul No.3 a început atunci când am început să ne întrebăm dacă efortul depus şi timpul investit în acest proiect sunt justificate. Cum niciodată nu a fost vorba de a obţine un profit, coloana vertebrală No.3 a fost reprezentată întotdeauna strict de satisfacţia personală de a realiza o publicaţie muzicală online competentă şi independentă. Iar atunci când deopotrivă satisfacţia şi independenţa au scăzut sub un nivel minim de subzistenţă, am decis că orele dedicate acestui proiect pot fi reciclate şi folosite mai eficient în alte scopuri.” (09.03.2015)

Activitatea urma să continue, o vreme, în această formă, până când, pe data de 9 august 2016, era publicat (de această dată chiar) ultimul articol pe Vechiul Număr Trei (despre Smida Jazz Festival, care avea să se desfășoare în aceeași lună). Știam că, acum, nu avea să fie doar o pauză: combustibilul era consumat, nu mai aveam nimic de exprimat. După acest punct, site-ul amuțește complet și dispare subit din actualitate, fără prezentarea vreunui mesaj de rămas bun sau a oricăror explicaţii suplimentare. Părea să fie o moarte naturală și firească. Am menținut totuși pagina funcțională pentru o vreme, până la finalul anului 2018, din dorința ca vasta noastră colecție de articole să poată fi accesată, în continuare, de toți cei interesați, și pentru a nu elimina complet posibilitatea de a relua, cândva, în viitorul mai degrabă foarte îndepărtat, activitatea.

Pe măsură ce ne-am îndepărtat însă tot mai mult de trecutul nostru, să-i spunem, cu oarecare indulgență, jurnalistic, iar compoziția chimică a preocupărilor individuale a fost alterată radical de oxidarea nemiloasă a anilor, Numărul Trei a devenit, tot mai mult, doar un terminus, un drum înfundat, o ruină pe care am decis să o lăsăm să se prăbușească, deoarece nu știam cum – și nici de ce – să îi mai conservăm integralitatea. O combinație de indiferență față de soarta unui proiect care părea ireversibil incompatibil cu viitorul personal și pasivitate ne-a determinat, așadar, să nu mai reînnoim nu numai găzduirea web, dar nici domeniul pe care îl utilizasem începând cu 8 iulie 2009. La acel moment, acum un deceniu, revenirea de orice fel era categoric exclusă din discuție. Numărul Trei rămânea în urmă, iar timpul și timpurile își continuau, impasibile, curgerea, trăgându-ne și pe noi. Părea decizia firească să nu mai privim în urmă.

În februarie 2019, se produce un eveniment bizar și neprevăzut: domeniul no3.ro este cumpărat de altcineva, iar la adresa respectivă apare un site vomitiv, care înglobează, parcă, opusul tuturor principiilor după care Vechiul Număr Trei încercase să își desfășoare activitatea. Descrierea paginii respective este ilustrativă: „Pe No3 cele mai noi stiri din toate domeniile de interes, pentru a putea avea acces la informatii fara nicio restrictie. Noutati din frumusete si moda, tehnologie, travel, cultura, divertisment si alte informatii utile iti stau la dispozitie pe site-ul nostru.” Site-ul este infestat de articole copiate, fără citarea surselor, clickbait peste clickbait, iar conținutul este unul sordid – de exemplu, „Cum stai cu dragostea în funcție de zodie?”, „Sucuri de detoxifiere: beneficii pentru slăbit” sau „Dorințele sexuale ascunse ale bărbaților!”. Mai grav, site-ul include în balta de fecale pe care o prezintă lumii și numeroase articole publicate anterior de noi pe Vechiul Număr Trei, descărcate, probabil, de către noul proprietar al domeniului și site-ului dintr-o arhivă digitală și refolosite pentru indexare. Ce palmă din partea Universului, pentru că nu am știut să ne respectăm trecutul! Spuneam la începutul paragrafului că evenimentul a fost unul bizar: într-adevăr, este clar că domeniul a fost achiziționat de o persoană răuvoitoare și/sau lacomă care ne cunoștea, ne urmărise activitatea și încă își amintea de noi, deși trecuseră aproape trei ani de la publicarea ultimului articol! În momentul în care domeniul a devenit disponibil, l-a achiziționat rapid, crezând, eronat, că No.3 reprezintă, pur și simplu, un „brand” care poate genera venituri… Rămânem, măcar, cu satisfacția că planul măreț nu a funcționat: astăzi, site-ul-fantomă continuă să fie online, însă fără urme recente de activitate. Poate că principiile înving, măcar uneori?

În fine, ajungem, iată, în prezent (așa cum se întâmplă întotdeauna). În primăvara anului 2025, în timp ce citește Un om sfârșit al lui Giovanni Papini, Alexandru Zamfir decide, neașteptat chiar și pentru el însuși, să răscolească lumea de dincolo și să invoce, din nou, spiritul No.3. Inițiativa lui este acceptată de echipa Vechiului Număr Trei, reuniunea este parafată, iar data de lansare este stabilită: 18 ianuarie 2026. Un nou ianuarie, după optsprezece ani… La fel ca în trecut, dincolo de planul schematic, stabilit pentru a gestiona prima perioadă după relansare, vom permite noii iterații să își găsească singură direcția și identitatea optime (așa cum subliniază și Manifestul, vom continua, doar, să urmăm Viziunea). Suntem, astăzi, persoane foarte diferite față de cele care se ocupau de Vechiul Număr Trei (oare?); lumea înconjurătoare este și ea extrem de diferită, în special, mediul online – așadar, nu puteam relua, pur și simplu, ceea ce făceam în urmă cu un deceniu. Având toate aceste aspecte în vedere, dar și indisponibilitatea domeniului pe care activam anterior, am decis ca No.3 să devină Numărul Trei, iar no3.ro să fie înlocuit de numarultrei.ro. Această transformare materială concretă reflectă, și într-un plan simbolic, toate schimbările pe care acest deceniu de inactivitate ni le-a pus, oricum, în față, dinspre interior, dinspre exterior, dinspre vid.

Rezumat:

• 2006 – este manufacturat fanzinul-pilot No.3, într-un singur exemplar, care nu va părăsi niciodată intimitatea sertarului;
• 5 ianuarie 2008 – este inaugurat No.3 Blog pe platforma Blogger.com;
• 2 februarie 2008 – prima filmare live este uploadată pe canalul nostru de Youtube;
• 8 iulie 2009 – este inaugurat site-ul no3.ro, aflat temporar sub egida Superior Media;
• 7 martie 2014 – No.3 își suspendă temporar activitatea;
• 9 martie 2015 – No.3 își reia activitatea;
• 9 august 2016 – ultima postare este publicată pe Vechiul Număr Trei;
• 19 februarie 2019 – domeniul vechi este cumpărat și reutilizat de către o persoană necunoscută;
• 18 ianuarie 2026 – Noul Număr Trei este lansat pe domeniul numarultrei.ro.

„Definiții”:

• Vechiul Număr Trei = No.3 = proiectul nostru în perioada 2008-2016, activând pe Blogger și ulterior pe domeniul no3.ro;
• No.3 Blog = Vechiul Număr Trei în perioada în care a funcționat la adresa no-3-blog.blogspot.com, între 5 ianuarie 2008 și 7 iulie 2009;
• Noul Număr Trei = Numărul Trei = proiectul nostru după revenirea din 18 ianuarie 2026, reinventat pe domeniul numarultrei.ro.