„Jumătatea goală a paharului gol” este o serie de articole în cadrul căreia rătăcim, împreună, prin partea întunecată a părții întunecate a existenței, urmând o rețetă standardizată în calea noastră către zenitul disperării – tratamentul este mereu alcătuit dintr-un citat (fie el dintr-o operă literară, un interviu sau un text de orice altă natură) și o recomandare muzicală, însoțită, după caz, de un extras din versurile acesteia.
Lasciate ogne speranza, voi ch’intrate!
Astăzi vă propunem: Erich Fromm – A avea sau a fi și Flipper – „Someday” (de pe albumul American Grafishy, 1992).
„Suntem o societate de oameni cunoscuți pentru nefericirea lor: singuri, neliniștiți, deprimați, distructivi, dependenți – oameni care se bucură când au reușit să omoare timpul pe care se străduiesc atât de mult să-l economisească.
Societatea noastră este cel mai mare experiment social care s-a făcut vreodată pentru a răspunde la întrebarea dacă plăcerea (ca afect pasiv în contrast cu sentimentele active, cum sunt starea de bine și bucuria) poate fi o soluție satisfăcătoare pentru problema existenței umane. Pentru prima dată în istorie satisfacerea plăcerii nu mai este doar privilegiul unei minorități, ci o posibilitate pentru mai mult de jumătate din populația lumii. Experimentul a furnizat răspunsul în sens negativ.”[1]
„So I reach for my death, yes it’s the ultimate one
The needle shines sharp deep gleam into my skin
I feel the relief, I lose all the pain
And when I open my eyes it comes back right again
I start to scream deep from inside
But all that noise just won’t seem to hide the fact that
Someday, someday.”[2]
[1] Erich Fromm, A avea sau a fi, Editura Trei, București, 2021, p. 16.
[2] Flipper, „Someday”, Genius,
https://genius.com/Flipper-someday-lyrics, accesat în data de 19.03.2026.
