„Jumătatea goală a paharului gol” este o serie de articole în cadrul căreia rătăcim, împreună, prin partea întunecată a părții întunecate a existenței, urmând o rețetă standardizată în calea noastră către zenitul disperării – tratamentul este mereu alcătuit dintr-un citat (fie el dintr-o operă literară, un interviu sau un text de orice altă natură) și o recomandare muzicală, însoțită, după caz, de un extras din versurile acesteia.
Lasciate ogne speranza, voi ch’intrate!
Astăzi vă propunem: Michel Houellebecq – Serotonină și Mayhem – „Slaughter of Dreams” (de pe albumul Chimera, 2004).
„În ceea ce mă privește, nimic nu mai părea să-mi poată stăvili drumul spre prăpastie. […] Nu speram nimic, eram perfect conștient că nu aveam ce să sper, analiza situației mi se părea completă și neîndoielnică. Există anumite zone ale psihicului uman care rămân puțin cunoscute, pentru că au fost precar cercetate, pentru că, din fericire, puțini oameni s-au aflat în situația de a fi obligați s-o facă, iar cei care au făcut-o nu au rămas în general cu mintea atât de întreagă încât să poată oferi o descriere satisfăcătoare. Aceste zone nu pot fi abordate decât folosind formule paradoxale sau chiar absurde, în rândul cărora expresia să speri dincolo de orice speranță e singura care-mi vine în minte. Nu seamănă cu noaptea, e mai rău; și fără să fi încercat personal această experiență, am impresia că până și atunci când te cufunzi în adevărata noapte, în noaptea polară, cea care durează șase luni, tot mai persistă conceptul de soare sau amintirea soarelui. Intrasem într-o noapte fără sfârșit, și rămăsese, cu toate astea, rămăsese în străfundul sufletului meu ceva, ceva mult mai mărunt decât o speranță, hai să-i zicem o incertitudine. S-ar putea de asemenea spune că până și atunci când ai pierdut personal partida, când ți-ai jucat u|tima carte, unii – nu toți, doar unii – nutresc ideea că acolo, în ceruri, ceva va drege situația, va hotărî în mod arbitrar să mai împartă o dată cărțile, sau să arunce din nou zarurile, și asta chiar atunci când n-ai simțit niciodată, în nici o clipă a vieții, intervenția sau chiar prezența unei divinități oarecare, chiar atunci când ești conștient că nu meriți în mod deosebit amestecul unei divinități favorabile, și chiar atunci când îți dai seama, din pricina aglomerării de greșeli și de scăpări care constituie viața ta, că o meriți mai puțin decât oricine altcineva.”[1]
„No spiritual awakenings exist,
Extreme effort of pulling life,
Vultures feasting in your consciousness,
The factories of Mayhem is essence.
Cornucopia of diseased dreams,
In the combination of lesser worlds,
The solution to the enigma lies
Beyond the spectrum of what minds achieve.
Sequences of the values of punishment
Displays the utter consequences
Of what you do in forgetfulness,
How pathetic man is before reality.”[2]
[1] Michel Houellebecq, Serotonină, Humanitas Fiction, București, 2019, pp. 260-261.
[2] Mayhem, „Slaughter of Dreams”, Dark Lyrics, http://www.darklyrics.com/lyrics/mayhem/chimera.html, accesat în data de 26.09.2026.
