Nu cred că aș fi putut veni la acest eveniment din B52 fără să‑mi fi acordat un mic răgaz pentru a-mi aminti. Și, chiar dacă este greu, trebuie să ne amintim de un foc care a ars și a mistuit totul fără opreliști, fără să țină cont de norme sau de părerile celorlalți. Un foc care a mistuit o lume, întrețesută de-a lungul a peste cincisprezece ani din plăcerea și bucuria oferite de muzică.
Fumul a dispărut de mult, la fel și mirosul. Dar și mulți oameni dragi – mult prea mulți. Desigur, suferința și durerea au rămas; ard mocnit undeva, poate în subconștient, poate încă în conștiința noastră vie. Nu mai sunt însă cu adevărat vizibile, poate doar ocazional, poate doar pe alocuri.
Mult prea mulți au pierdut mult prea mult în momentul în care focul s-a declanșat subit. Această lume mică, dar densă, a undergroundului românesc s-a năruit în propria-i cenușă și ruină. Dar ciocanul timpului bate neîncetat și, uneori, aduce și vindecare – cu condiția să continuăm.
Și am continuat. Ne-am purtat existența prin timp și spațiu cum am știut și cum am putut mai bine. Iar acum, iată-ne ancorați într-un prezent nemilos. Ori faci, ori nu mai ești, ne șoptește acesta.
Așadar, miercuri, 12 noiembrie, am ajuns în clubul B52 pentru a mă reconecta la ecosistemul undergroundului românesc. Unul dintre prilejuri a fost și Alex Purje Show – un concert caritabil dedicat Asociației Prematurilor, care sprijină copiii născuți prematur, dar și un mini‑festival ce a reunit proiecte defuncte și actuale ale lui Alex Purje și ale prietenilor săi. Toate acestea, cu ocazia zilei sale de naștere.
La mulți ani, Alex.
Deși au trecut peste zece ani de când am mai fost în B52, acesta a rămas, în mare, cam la fel – cu bune și cu rele. Înainte de a intra, m-am întâlnit cu un prieten vechi și am schimbat câteva cuvinte despre trecut și, inevitabil, despre bătrânețe.
În club era deja ceva forfotă, pregătirile fiind în toi. Se lucra la sunet. Deși era devreme, se strânsese ceva lume și am regăsit mulți prieteni vechi, cu care am vorbit puțin despre ce a fost, dar și despre prezent. Cine, ce mai face?
Seara a fost deschisă de Alex Purje, acompaniat la pian de Petru. Cei doi au cântat „Mureșul”. Apoi, Alex a cântat singur, la chitară, „Dus de vânt”. Cele două piese transmit, într-un mod poetic și ermetic, dorul de ducă și nevoia de a călători către noi orizonturi, de a descoperi lumea. Oare ce am putea deveni dacă am lăsa drumul din fața noastră să ne modeleze și să ne educe cu adevărat? Am ajunge, poate, să apreciem mai profund varietatea oamenilor, a limbilor și a culturilor lor.
După o scurtă pauză necesară pentru schimbarea unor instrumente, trupa bucureșteană Barter a urcat pe scenă. Chiar și fără basistul lor, care nu a putut lua parte la acest eveniment, ceilalți membri s-au descurcat excelent și au interpretat două piese – „Totul pare bine” și „Dezinteres” – de pe cel de-al doilea album de studio, intitulat Totul pare bine.
Barter abordează un alternative rock cu influențe grunge, iar, în general, muzica lor funcționează ca o invitație la introspecție asupra societății urbane actuale. Piesele ating teme precum alienarea cotidiană, dar și dihotomii recurente: reușită și eșec, neliniște și liniște, real și ideal.
După aceste două piese, chitaristul Răzvan Găzdaru a rămas pe scenă și a interpretat, alături de Alex Purje, piesa „Vuiet”. Nu suntem noi, oare, custozii naturii de pe această planetă pe care o numim casă? Și atunci de ce alegem să o distrugem?
Următorii pe scenă au fost cei de la DBLTRBL (Double Trouble). Îmbrăcați elegant, în negru și în mister, cei doi au cântat două piese – „Nesomn” și „Nu se poate”. Vocea feminină și chitara masculină ne-au purtat într-o călătorie printr-o pădure rece, unde zgomotul urban este prea departe pentru a tulbura starea de euforie indusă neîncetat de ploaie, de copaci și de foșnetul frunzelor. Am fi vrut mai mult de la ei, dar seara trebuia să continue conform planului.
A urmat trupa Uniforma, înființată în 2015 de Janin Pasniciuc, un veteran al scenei underground românești, care a activat de-a lungul anilor în trupe precum AB4, Zebre și Dekadens, fiind totodată inginer de sunet și producător. În această seară, aceasta a fost însoțit la tobe de Ati de Chile, membru și în trupa Barter.
Cei doi au cântat „Gondola” de la Zebre, dar și „De ce S?”, piesă inclusă pe Dristor Tranzistor, primul album de studio al trupei Uniforma, lansat în 2019. Genul pe care aceștia îl abordează este un post‑punk cu elemente new wave. După aceste două piese, Alex Purje li s-a alăturat celor doi pe scenă și au interpretat piesa „Albastru”, compusă de Janin pe vremea când activa în proiectul Ten.
Următorii pe scenă au fost băieții de la Up To Eleven, un proiect tribut Nirvana. Aceștia au cântat trei piese, ultima dintre ele, „Come As You Are”, fiind interpretată cu Alex la voce. Aceștia au avut multă energie și au animat excelent publicul.
Seara a continuat cu Space Needle, unul dintre cele mai cunoscute și mature proiecte ale lui Alex Purje. Alături de el s-au aflat Ati (tobe), Călina Maria Curticăpean (bas) și Nicolae Aramă (chitară). Au cântat patru piese – „Lighten Your Hearts”, „White Cow”, „What Do You Mean” și „Mexico”, toate incluse pe albumul de debut, lansat în 2014. Sunetul Space Needle este un amestec de alternative rock și grunge, o explorare autohtonă a sunetului Seattle din anii ’90.
După încă o pauză, a urmat Alex Purje & friends – Marcel Moldovan, Iulian Dima și Daniel Nyang, care au cântat două piese, printre care și „Ochi de înger”, lansată de Alex în 2023. O piesă cu un sound alternative rock modern, despre relații și dificultatea acestora în lumea noastră de astăzi.
După aceste două piese mai calme și introspective, a urmat furtuna Nociv. O trupă care a marcat scena underground a anilor 2000 prin alternative metal‑ul energic și piesele cântate în limba română. Cu Mihai Andrei la bas, reprezentația Nociv a fost unul dintre punctele culminante ale serii. Aceștia au cântat trei piese – „Taci”, „13” și „Psihopat”. Valuri de nostalgie s-au scurs de pe scenă și au infectat publicul mai mult decât oricare altă reprezentație din această seară. La final, băieții de la Nociv au schimbat instrumentele între ei și au interpretat un cover Nick Cave, „Into My Arms”.
A urmat ultima pauză a serii. Era deja trecut de miezul nopții, dar publicul încă avea energie și poftă de muzică. Alex s-a întors pe scenă cu noua sa trupă, Moon Chorizo. Abordând un alternative rock diferit, poate mai ludic, Alex & co. au cântat patru piese – „Lullaby Park”, „Storm Behind The Veil”, „Florence” și una care încă nu are titlu. Era târziu în noapte, iar sentimentul de apartenență curgea adânc în venele tuturor celor prezenți. Când totul devine sufocant și apăsător, un strop de muzică, cântat de prieteni pentru prieteni, ne poate oferi un moment de respiro.
