Mă întreb uneori dacă se poate supraviețui unui maraton neîntrerupt care să includă vizionarea filmografiei integrale a lui Lars von Trier sau psihicul uman pur și simplu nu dispune de o asemenea capacitate de procesare a informației și ideologiei emoționale. Câte se pot revărsa prin albia conștiinței umane, până când aceasta să fie erodată dincolo de limite, fragmentând totul în mai mult de două jumătăți? Până voi ajunge să pun în aplicare acest experiment, am absolvit o restanță foarte veche și am închis, în sfârșit, vizionarea filmografiei principale a danezului, în Manderlay – un loc din care, așa cum s-a văzut clar, nu ai de ce să mai pleci, întrucât nimic nu te mai așteaptă afară.
În Manderlay: un spațiu frugal precum o otravă, auster, ascetic, septic. Monarhul-savant von Trier desenează cu creta, în iad, conturul viziunii sale pământene și își proclamă suveranitatea artistică absolută asupra decorului astfel împrejmuit. Nimeni nu ar îndrăzni să se gândească, măcar, că ar putea ataca și cuceri vreodată ideile acestui imperiu – un imperiu dement al agresiunii dezlănțuite numai prin solicitudinea integrală a exceselor rigorismului cunoscut prin revelație cinematografic-divină. Von Trier nu are nevoie de materialitate – el nu trebuie decât să-și imagineze zidurile, iar creația sa va fi în siguranță deplină. Ceea ce există, dar nu există, este impenetrabil. Realitatea este o convenție categorică, impusă prin prezența tăcută a autorității.
Dacă febra spațială din Manderlay pare, uneori, ușor mai respirabilă decât cea din Dogville, este doar pentru că am fost, în prealabil, inoculați: am mâncat deja, în Dogville, din toate merele violului, înghițindu-le cu tot cu cotoare și semințe. Să nu crească nimic din semințele fructelor interzise, înfipte în mucoasele noastre? Acum, merele au devenit dulceață fermentată, servită pe lame de ras încinse în flăcări. Indiferent care au fost, în lumea reală, cauzele substituției Nicole Kidman-Bryce Dallas Howard, aceasta servește din plin Grației. De ce nu dormim? Pentru că viața este insomnie, iar delirul halucinogen pe care îl alimentează permite permeabilitatea membranelor identitare – dincolo de scări care nu pot fi urcate și pași care nu pot fi coordonați, găsim chipuri difuze care se șterg și se rescriu odată cu fiecare scurt ciclu de mântuire al pleoapelor. Kidman și Howard pot fi aceeași persoană, pentru că persoanele sunt interșanjabile – și, oricum, nu eram atenți decât la noi înșine. La fel, Washington nu a mai apărut niciodată, tocmai pentru că trilogia USA: Land of Opportunities era o dilogie. Logic! (Washington nu ar mai putea fi creat vreodată, chiar dacă s-ar dori: acela era singurul moment în care o asemenea plantă rară avea posibilitatea de a înflori.)
Manderlay este atât de plin de simboluri, metafore, teorii, ipoteze și interpretări, încât nu avem, oricum, suficient spațiu în viață pentru a le derula în mod explicit. Chiar și în austeritatea sa, Manderlay tot este mai dens decât viața. Suntem atât de ocupați să navigăm oceanele de conținut, încât omitem faptul că nici măcar nu înțelegem care este sursa de lumină. Metaforele și lumina sunt modelate prin lovituri de ciocan – sunt ținute sub control, supuse prin lovituri de ciocan.
Intrăm în laboratorul pământiu cu pereți de buncăr al lui von Trier, crezând că vom fi consultați de un psihiatru, care ne va prescrie un tratament purgativ cerebral, bazat pe dure tablete filosofice. Acesta reprezintă însă doar un ritual inițiatic. Suntem imediat invitați să ne așezăm confortabil, moment în care constatăm că ne aflăm, de fapt, în compania unui chirurg care tocmai a început să ne opereze, pe viu. Mâinile sale, ascunse de mănuși negre, scotocesc adânc printre organele noastre amețite, căutându-l pe cel care sintetizează ura. Icnim, iar revelațiile continuă: se desfășoară, de fapt, o autopsie – suntem măcelăriți și nu mai simțim nimic. Ni se prelevează organele? Nu! Ni se adaugă altele – suferim, acum, de un exces de organe.
De cât Lars von Trier este nevoie pentru a schimba un bec? Becul este spart. Lumina se irosește. Să rescriem soteriologia.
