În cadrul acestei serii de articole prezentăm unele dovezi fizice care trădează materialitatea trecutului, descoperite întâmplător (de altfel, singurul mod în care suntem tratați de Realitate) printre dărâmăturile și arhivele propriei existențe.
Ce făceai acum 20 de ani, 11 luni și 23 de zile? Te rog să te gândești și să îmi spui cu precizie! Am trăit oare cu adevărat zilele al căror conținut s-a evaporat complet? În ceea ce mă privește, acest mărinimos și exact vestigiu celulozic – un fluturaș distribuit în cadrul unui concert – îmi demonstrează (precum un jurnal personal ridicat din mormânt, deși nu existase niciodată) că am trăit cu adevărat în acea zi. Mă aflam față în față cu Implant Pentru Refuz în Club A, numărându-mi furiile prezente și plănuindu-mi refuzurile viitoare.
Generoasa arhivă online HotNews mă ajută și ea cu rememorarea accentuată a evenimentului: „Concertul va începe de la ora 18:00, va dura două ore, intrarea fiind de 80.000 de lei (8 lei grei).”[1] Asamblez bucățile rupte ale acestei amintiri, la fel de fragilă precum hârtia, și obțin o imagine tot mai clară (metafora unui puzzle nu ar fi adecvată, deoarece nu există intenționalitate în spatele dezintegrării și nici recompensa integralității aflată la capătul recompunerii). La fel ca în cazul concertului Luna Amară la care mă refeream în episodul anterior, și ora de începere a acestui concert, 18:00, mi-a permis o participare fără emoțiile nocturne ale kilometrilor străbătuți pe jos, printr-un oraș mult mai neprietenos și abraziv, în acele vremuri. Era o zi de marți, eram în clasa a zecea, a trebuit să plec mai devreme de la liceu și am participat la concert alături de prietenul meu fidel, care încă îmi este alături, necondiționat: anxietatea existențială debilitantă…
© Numărul Trei
© Numărul Trei
[1] „«Implant pentru refuz» va concerta in Club A”, HotNews, 11.04.2005, https://hotnews.ro/implant-pentru-refuz-va-concerta-in-club-a-844233, accesat în data de 04.04.2026.
