Pe 18 ianuarie 2026, Noul Număr Trei se avânta din nou în online, după un deceniu de stare vegetativă.
Acum o lună, se împlineau două luni de la relansare. Multe lucruri ne înșală în această existență, însă timpul nu ne înșală (noi încercăm, zadarnic, să îl înșelăm). Așa că, o lună mai târziu, numărul lunilor crește cu exact o lună.
Mai jos, vă lăsăm câteva recomandări de lectură dintre articolele publicate în această nouă lună. În prealabil, vă invităm să parcurgeți însă manifestul și istoricul nostru.
- În luna ce a trecut, am continuat să ne delectăm, fără nicio cumpătare, cu dulcele blestem Messa: am scris, urlând, despre albumul „Close”, dar și despre iminența pe care această formație ne-o relevă.
- Am metamorfozat conștient alături de Marquis Collective și am cules gândurile Patriciei Marchiș în cadrul unui interviu.
- Am transcris în cuvinte spectrele emoționale imprimate de concertele pe care le-am vizitat recent: om la lună ne-a invitat la unitate necondiționată, BRUS ne-a determinat să vrem să fim aproape infiniți, Am Fost La Munte Și Mi-a Plăcut ne-a învățat despre detașarea fără limite, în timp ce Up To Eleven ne-a convins că totul este simplu și greu. Ne-am amintit și de romanticii în rezervă de la Redrum.
- Am discutat cu cei de la Mock Surprise.
- În ceea ce privește albumele, am ales să fim operați pe cord închis de White Walls, să ne alăturăm revoluției aversiunii față de concesii, alături de Bluebell Creeper și să alunecăm peren, printre faldurile și falsurile realității, cu Meshuggah.
- Am continuat să golim Jumătatea goală a paharului gol și am dezgropat noi și prețioase Vestigii.
Continuăm. Locul artei nu este pe galantar! Locul rinocerilor este în sălbăticie!
